De la bucătar la toreador

De la bucătar la toreador


În Spania nu veţi găsi taur doar în meniu. Corrida este o tradiţie, un spectacol caracteristic acestei ţări, dar de care vă puteţi bucura şi în Portugalia, în câteva oraşe din sudul Franţei şi, pe alocuri în câteva ţări ale Americii Latine. Toreadorii, numiţi aici „toreros” execută anumite mişcări specifice menite să distragă, să enerveze şi să rănească animalul. De obicei lupta se termină cu uciderea animalului. În Portugalia, lupta se termină cu prinderea taurului de coarne şi supunerea lui. Acest moment se numeşte „pega”. Toreadorii poartă costume tradiţionale din catifea sau damasc şi pălării specifice.
Acest obicei a făcut loc unei serii de controverse. Pe de o parte este vorba de păstrarea unei tradiţii care face parte din cultura ţării, pe de alta apărătorii drepturilor animalelor protestează împotriva acestui sport sângeros. În orice caz discuţiile de acest fel nu sunt o noutate. Papa Pius al V-lea a dat, în anul 1567, o bulă papală numită „De Salute Gregis”, prin care interzicea lupta omului cu orice animal, inclusiv cu taurii. Urmaşul său, Papa Grigore al XIII-lea a abolit această interdicţie, la cererea regelui Filip al II-lea.
Originea coridei se pierde în vremuri preistorice, când lui Mithra, zeul persan al soarelui, al dreptăţii şi al războiului, i se aduceau sacrificii. Cultul lui a devenit popular printre militarii romani şi astfel, a ajuns până în Mauritania, pe teritoriul actualei Marii Britanii şi în fostele provincii aflate de-a lungul Rinului şi al Dunării. La început „matadorii” luptau călare, iar la un moment dat acest sport era destinat exclusiv clasei nobiliare, ca un antrenament pentru război.
În Spania, această tradiţie s-a impus pe la începutul secolului al XVIII-lea. Festivităţile religioase şi nunţile regale se celebrau cu o corida în piaţa publică. Mai târziu, au fost amenajate construcţii speciale, rotunde, precum „Plaza de Armas”. În istoria coridei, printre alţii, se distinge Juan Belmonte. Deşi foarte periculos datorită luptei foarte apropiate cu taurul, stilul acestui vestit matador este un model inclusiv pentru toreadorii contemporani. La început, existau aproximativ 5 stiluri de coridă, în toată partea de sud a Europei. Acestea purtau amprenta zonelor unde îşi aveau originea: Andalusia, Camargue, Aquitaine, Aragon-Navarre, Alentejo. Astăzi, stilul „naţional” în Spania se numeşte „fiesta brava” sau „corrida de toros”, ceea ce înseamnă „alergarea taurilor”. Acesta presupune existenţa a trei matadori, sau toreadori, fiecare luptându-se cu câte 2 tauri de cel puţin 4 ani şi 500 kg. Fiecare matador este ajutat de 6 „picadores” călare (oameni cu lancea), 3 banderilleros (oameni purtând steaguri) şi un paj cu sabia („mozo de espada”). Toată această echipă se mai numeşte „cuadrilla”. O coridă are trei reprize numite „tercios” anunţate ritualic, de o trompetă. Salutul ceremonio, parada, muzica, costumele inspirate de portul din Andalusia secolului al XVIII-lea fac din această tradiţie un spectacol multicolor. În ultima repriză, „tercio de muerte”, matadorul intră în ring cu o sabie şi o „muleta”, o manta de culoare roşie. Despre aceasta se crede (greşit) că are rolul de a enerva animalul. De fapt, taurul nu distinge culorile, iar culoarea roşie are doar rolul de a masca cât mai mult petele de sânge. Jocul cu „muelta” încearcă să demonstreze controlul pe care îl are toreadorul asupra „rivalului” său. După această „faena” urmează înfigerea sabiei în inima sau în aorta animalului, moment numit „estocada”. Se întâmplă ca la cererea publicului, taurul să fie cruţat, cu voia preşedintelui de coridă. Dar, de cele mai multe ori, acesta nu supravieţuieşte din cauza dezhidratării, a infecţiilor sau a pierderilor prea mari de sânge.
În ciuda numeroaselor voci care inculpă acest sport, mulţi consideră corida o artă, o demonstraţie de stil, de tehnică şi curaj, o luptă contratimp, iar taurul nu este privit ca un obiect pentru sacrificiu, ci ca un adversar respectat. Cât despre popularitate, corida are succes mai ales printre spectatorii de peste 50 de ani şi nu în toate regiunile, ci mai cu seamă în Andalusia şi în Madrid, în timp ce în Insulele Canare a fost interzisă.

Taguri: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Categorii: Varia.

Exprimați-vă opinia

*