Ciocolata: cadoul grădinarului paradisului dăruit primilor muritori

Ciocolata: cadoul grădinarului paradisului dăruit primilor muritori


Reţeta

Cacao, zahăr şi poate lapte. La doar atât se reduce reţeta pentru care zeii şi-ar vinde jumătate din împărăţie. Ciocolata este dorită, dăruită, visată. Şi câte fantezii, câte patimi, câte bucurii poate isca! Ea spune mai bine decât o mie de cuvinte declaraţii de iubire, poate cere scuze, poate exprima gratitudine, poate împăca.
Aşa cum “les connaiseurs” preferă vinul aromat în locul celui dulce dar fad, adevăraţii gurmanzi aleg ciocolata neagră. Cu un conţinut de cel puţin 35% cacao, unt de cacao şi ceva mai puţin zahăr, această specialitate se apropie cel mai mult de gustul “pur”, dar este apreciată doar de câteva procente din consumatorii acestui produs.
Ciocolata cu lapte, inventată în 1875, undeva în Elveţia, de către Daniel Peter, are în medie 25% cacao, iar ciocolata albă se poate lăuda doar cu unt de cacao, lapte şi zahăr. Toate specialităţile şi-au găsit, însă, fani pe tot cuprinsul globului.

Povestea

Ciocolata are în spate mii de ani, probabil sute de mituri şi superstiţii, dar, din păcate, bătrânul continent nu a făcut cunoştinţă cu minunatul aliment, decât abia la începutul secolului al XVI-lea. Altfel, cu siguranţă am fi regăsit-o prin toate istorisirile de pe Olimp…
Boabele arborelui de cacao au fost aduse de Columb, în primii ani ai acestui secol, al explorărilor. La câteva expediţii distanţă, Hernando Cortez era primul servit de capul aztecilor cu un pahar de ciocolată caldă. Montezuma, căci aşa se numea personajul, îşi făcuse un obicei din a bea zilnic zeci de căni de „chocolatl”. De aici reţeta a evoluat, dar conchistadorii n-au mai avut de adăugat decât trestie de zahăr şi poate un pic de vanilie sau scorţişoară. Nici la denumire nu au modificat mare lucru: numele ciocolatei sună atât de asemănător în multe limbi ale pământului!
Multă, vreme delicatesa a fost rezervată înaltei clase a aristocraţilor spanioli şi abia după un secol, un grup de călugări au făcut public misterul preţioasei băuturi. Şi unde credeţi că s-a bucurat ciocolata de un succes deosebit, dacă nu în patria lui Molière?
Treptat, toţi europenii au învăţat gustul acestei plăceri nevinovate, care pare încă învăluită în misterele vechilor amerindieni. Un “je ne sais quoi” magic se află şi azi în fiecare bucată de ciocolată.
Monedă de schimb sau leac împotriva diferitelor afecţiuni, fructul de cacao pare să îşi explice etimologia: “cacohuaquatl” însemna în limba incaşilor „cadoul grădinarului paradisului către primii oameni”.
Aşa cum o ştim astăzi, adică în stare solidă, ciocolata a fost adusă abia în anul 1847. Puţin după aceea, au apărut variantele cu lapte şi trucul topirii. Senzaţia inconfundabilă de topire a acestui aliment în gură, adică la o temperatură mai mică decît cea a corpului, se datorează unei tehnologii inventate abia la sfârşitul secolului al XIX-lea. În funcţie de cantitatea de lapte adăugată, această temperatură scade şi mai mult.

Efectul

Pe lângă plăcerea oferită, consumul acestui produs are şi efecte benefice asupra organismului uman. Ciudat! Am fi crezut că toate viciile sunt dăunătoare! Dintre cele mai importante binefaceri ale ciocolatei amintim stimularea sistemului circulator, efectul anticancerigen, antioxidant, inhibator al tusei şi diareei.
Şi să nu uităm că mulţi consideră ciocolata unul dintre cele mai puternice afrodiziace: în timpul topirii ciocolatei pe papilele gustative, se înregistrează o creştere a activităţii electrice în creier, ritmul cardiac creşte şi un sentiment de plăcere surprinde „consumatorul”. Toate acestea durează de patru ori mai mult decât reacţiile similare, resimţite în timpul unui sărut pasional! Ei? Ce spuneţi? Ce cadou veţi face de Sfântul Valentin? Vă dorim poftă bună şi ciocolată de calitate!

Ana-Maria Radu

Taguri: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Categorii: Articole.

2 raspunsuri la Flinstones şi o porţie de pop-corn

  1. Lora a spus:

    “Carnea – una dintre cele mai populare reţete cu carne este “gebratten”, un amestec de carne parţial prăjită, zahăr, frunze de dafin, piper, struguri, smântână, …” – nu exista la trditia evreiasca amestecatul carnii cu lactatele – se imbolnaveste si ficatul si 1data cu el cade si stomacul bolnav de ulcer! ;)

  2. Asterisc a spus:

    Felicitari, o bucatarie inedita, plina de mister, Multumim.

Exprimați-vă opinia

*