Un fruct… al pasiunii

Un fruct… al pasiunii


Puţini dintre noi ştim ce este acesta mai exact, fruct în sine sau se face aluzie la altceva. De fapt, chiar este vorba despre un fruct, familiar multora cu denumirea de maracuja, considerat unul dintre cele mai gustoase fructe exotice. Dar să vedem de unde beneficiem de această raritate exotică.
Înaintea fructului este vorba de o plantă, de o floare ce oferă acest rod; se numeşte pessiflora, face parte din categoria plantelor lemnoase agăţătoare (gen liane), foarte răspândită în Asia şi Australia, dar preluată de-a lungul timpului şi de europeni. Şi asta pentru că se poate cultiva cu destulă uşurinţă. Poate chiar în acest moment cultivatori din lume îşi concentrează atenţia asupra acesteia, februarie şi martie fiind lunile potrivite în acest sens. Fructul este confundat de multe ori cu rodia, dar aveam de-a face cu un fruct oval, are coajă groasă (albă, verzuie sau purpurie), ce ascunde un miez cam de mărimea unui ou, galben-portocaliu, acid şi cu boabe negre.
Care ar fi legătura cu pasiunea?
Mai întâi trebuie făcut cunoscut faptul că nu degeaba floarea se mai numeşte şi “coroana lui Iisus”, amintind de momentul biblic al Răstignirii. Să aflăm legenda: Iisus Christos, în momentele din urmă de suferinţă, varsă o picătură din sângele său pe o floare mică albă. Efectul sângelui divin e vizibil imediat: floarea se transformă, apare simbolul crucii în mijlocul ei, prinde nuanţă roşiatică; forma acesteia duce cu gândul la cuiele şi ciocanul folosite în ziua sacrificiului divin; cele cinci petale şi cinci sepale duc cu gândul la cei 10 magi fideli; corola gălbuie cu 72 filamente aminteşte de coroana lui Iisus cu tot atâţia spini; cele cinci răni ale lui Iisus ar fi ilustrate prin cele cinci stamine (motiv pentru care spaniolii numesc această floare „la flor de las cinco llagas”- floarea celor cinci răni). Toate particularităţile duc cu gândul la sacrificiul christic. Se crede că Jacomo Bosio este cel care a dus mai departe povestea acestei flori pline de simboluri (desluşită din nişte desene ale călugărului Emmanuel de Villegas) mai întâi la curţile regilor din perioada lui 1609. De aici până la a câştiga interesul şi atenţia tuturor n-a fost mult, tot mai adesea grădinari şi cercetători în botanică cultivând o adevărată pasiune pentru această floare cu specii numeroase, ameninţată de despăduririle din pădurea tropicală a Americii de Sud (unde este foarte răspândită). Poate de acolo această grijă, atenţie acordată acestei flori rare, din teama de a nu pierde încântătoarele momente în preajma acesteia. Şi nu numai pentru botanişti sau oameni ai bisericii, nu numai pentru aceştia exercită interesul.
Aşadar, pasiune pentru cultivat, pasiune pentru frumuseţea acestei flori, pentru deliciosul fruct, pasiune şi pentru ce aduce bun în viaţa de zi cu zi. Fructul, de o aromă deosebită, este bogat în minerale şi vitamina C, se foloseşte foarte des în prepararea salatelor de fructe sau a sucurilor proaspete, menţinând echilibrul şi sănătatea corpului. Şi de ce să n-o spunem, are efecte în cura de slăbire, datorită proprietăţilor laxative ce acţionează împotriva toxinelor ce îngraşă. Corp frumos…ten frumos…fructul pasiunii fiind şi componentă a unor produse cosmetice ce previn formarea ridurilor, vindecă unele boli de piele, precum protejează părul sensibil. …stare de bine, în sensul că ameliorează insomniile şi stările de nervozitate, prin efectele sale uşor sedative. Tot stare de bine şi pentru cei care suferă de astm, fructul fiind bogat în flavonoizi (antioxidanţi ce scad presiunea sângelui).
Revenind la întrebarea “care e legătura cu pasiunea”, probabil acum e mai uşor de înţeles analogia. Şi să nu uităm de faptul că este un fruct exotic, exotismul fiind de multe ori asociat pasiunii.

Mihaela Crăciun

Taguri: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Categorii: Articole.

2 raspunsuri la Flinstones şi o porţie de pop-corn

  1. Lora a spus:

    “Carnea – una dintre cele mai populare reţete cu carne este “gebratten”, un amestec de carne parţial prăjită, zahăr, frunze de dafin, piper, struguri, smântână, …” – nu exista la trditia evreiasca amestecatul carnii cu lactatele – se imbolnaveste si ficatul si 1data cu el cade si stomacul bolnav de ulcer! ;)

  2. Asterisc a spus:

    Felicitari, o bucatarie inedita, plina de mister, Multumim.

Exprimați-vă opinia

*