Elogiul supei

Elogiul supei


Omul descoperă focul … mult mai târziu pune o oală deasupra lui, varsă apă şi o lasă să fiarbă. Adaugă apoi legume sau carne şi, mai târziu, ulei…de aici porneşte ideea de supă, ale cărei origini le găsim în bucătăria medievală din nordul Franţei, unde termenul folosit în general pentru „supă” era „potage”, făcând referire la faptul că alimentele erau pregătite într-o oală („pot”). Cum o servesc francezii? Aşază crutoane de pâine pe farfurii şi toarnă deasupra supa fierbinte. Metoda a fost preluată şi de alte popoare, care, în încercarea de a da savoare supei, au adăugat şi alte ingrediente, astfel că fie că vorbim de „bouillabaisse” a francezilor, de „gazpacho”, la spanioli, de „leber-suppe”, la austrieci, de „caldo verde” pentru portughezi (preparată din varză tocată), „minestrone” la italieni sau de „gumbo” a bucătăriei creole, procedeul de a prepara supa este acelaşi, din punct de vedere al acţiunii esenţiale: fierberea în apă.
Spre exemplu, supa „gazpacho”, originară din Andaluzia, era la început preparată din apă fiartă cu pâine uscată, ulei de măsline, usturoi, oţet şi sare, reţeta fiind apoi adăugită şi îmbunătăţită, odată cu descoperirea Americii, astfel că vor fi strecurate în supa tradiţională roşii şi ardei. Italienii, în schimb, îi spun „minestrone”, fiind vorba de o supă groasă, preparată în principal din legume şi paste (specialitatea italienilor), la care adaugă de multe ori şi carne. Şi grecilor le place supa, celebră fiind „kakavia”, preparată din peşte cu legume, tăiţei de casă, condimentată şi acrită cu puţină zeamă de lămâie.
Nu există popor care să nu aibă în meniu aparent banala supă, care în evul mediu era de fapt mâncarea de bază. Englezii, spre exemplu, consumau mai mereu supe, având la dispoziţie multe legume diversificate, cultivate în propriile grădini. Şi aceştia au preluat modul de servire din nordul Franţei, cel cu bucăţi mici de pâine uscată îmbibate în fiertura de legume.
Supele sunt foarte apreciate de majoritatea dintre noi, fiind un fel de mâncare uşor de gătit, uşor de digerat, folosite de multe ori ca şi cure de slăbire, fiind alese legume cu efect diuretic, cum este spre exemplu varza, fără însă a pierde din energia organismului. O supă este poate cea mai comodă modalitate de a consuma legume, cele mai bogate în antioxidanţi, cu specificarea că, pentru ca acestea să-ţi păstreze vitaminele şi fibrele nu trebuie fierte foarte tare. Oricum, esenţa tot rămâne, dacă nu în legume, atunci în zeama în care acestea fierb.
Acest fel de mâncare este nelipsit din cărţile de bucate şi nu numai; depăşeşte domeniul acesta culinar şi ajunge în cel lingvistic, mai în glumă, mai în serios, printr-o serie de expresii ce au în componenţa lor cuvântul „supă”; aşa este, spre exemplu „ a fi cineva ca supa cu lapte” care traduce o persoană imprevizibilă, ce trece rapid de la o stare la alta.
Hrănitoare, sănătoasă şi gustoasă, supa face parte din hrana noastră zilnică şi nu există niciun motiv pentru care am vrea s-o îndepărtăm. Cuprinşi de febra tehnologiei, a produselor de fast-food, nu spunem totuşi niciodată „nu” unei farfurii cu supă.

Mihaela Crăciun

Taguri: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Categorii: Articole.

2 raspunsuri la Flinstones şi o porţie de pop-corn

  1. Lora a spus:

    “Carnea – una dintre cele mai populare reţete cu carne este “gebratten”, un amestec de carne parţial prăjită, zahăr, frunze de dafin, piper, struguri, smântână, …” – nu exista la trditia evreiasca amestecatul carnii cu lactatele – se imbolnaveste si ficatul si 1data cu el cade si stomacul bolnav de ulcer! ;)

  2. Asterisc a spus:

    Felicitari, o bucatarie inedita, plina de mister, Multumim.

Exprimați-vă opinia

*