Ghiocel plăpând şi delicat

Ghiocel plăpând şi delicat


Am furat un ghiocel de la primăvara aceasta zgârcită.
Simbolul renaşterii naturii şi cea mai “curajoasă” floare de pe meleagurile noastre este întotdeauna primul semn că totuşi “ce a fost mai rău a trecut”, că în sfârşit, de sub zăpadă se vor ivi curând primele semne de viaţă.
Galanthus nivalis face parte din familia Amaryllidaceae şi este, după cum bine ştiţi, o plantă cu bulbi, frunze liniare şi o singură floare actinomorfă, bisexuată, cu 6 petale (3 interioare mici, puţin colorate în verde şi 3 exterioare, mai mari). Înmulţirea se poate face şi prin seminţe, dar, în general, ghiocelul se răspândeşte prin bulbii ajunşi la maturitate.
„Snowdrop” (eng) sau „Perce-neige” (fr), oricum l-aţi numi, pare-se că până şi numele ghiocelului sugerează rolul său de vestitor al primăverii.
Într-un limbaj ceva mai obiectiv, trebuie să adăugăm că Galanthus conţine galantamină, o substanţă care poate fi folosită în tratarea bolnavilor de Alzheimer şi care ar fi putea avea efect de antidot împotriva otrăvurilor, aşa cum sugerează Homer în Odiseea.
Dar Homer nu este singurul care ne furnizează legende în legătură cu această plantă. Ea este legată, în tradiţia populară, de însăşi momentele facerii lumii, când izgoniţi din rai, primii oameni pribegeau pe pământ, prin viscolul unei ierni aspre. Văzând-o pe Eva tare abătută din cauza acestor condiţii vitrege în care era hărăzită să trăiască de acum înainte, unuia dintre îngerii lui Dumnezeu i s-a făcut milă. Ca urmare, a început să sufle înspre muritoare fulgi de zăpadă care, la porunca Creatorului se transformau în muguri de speranţă, adică ghiocei. Această privelişte a dăruit Evei bucuria şi a readus speranţa tuturor vietăţilor, care, istovite de gerul iernii aşteptă primele raze. Cică tocmai de atunci se trage superstiţia că dacă în ultima noapte din ianuarie atingi un ghiocel, o să fii vesel şi plin de speranţă un an întreg… Cine ştie?
Ca multe alte mituri populare, între superstiţii păgâne şi simboluri creştine, este şi legenda conform căreia ghiocelul este primul potir al lui Iisus: Odată, demult, într-o zi de februarie, când Fecioara Maria se plimba cu Pruncul pe pământ, lui Hristos I s-a făcut sete. Maica Sfântă a căutat multă vreme un izvor şi în final, a dat peste o fântână. Dar aceasta era îngheţată, aşa că Maria s-a întristat.
Văzându-i supărarea, Pământul a zămislit o mică floare albă şi curată, din care Pruncul a putut să îşi astâmpere setea.
Nu în ultimul rând, ghiocelul se oferă de la om la om, ca simbol al prieteniei curate. Nu uitaţi însă că în ţările vecine, mica plantă este mai nou ocrotită de lege şi e posibil să vă treziţi cu vreo amendă, mai ales dacă treceţi graniţa spre Ungaria, cu un ghiocel pentru mătuşa Emöke.
Noi însă vă oferim fiecăruia câte un ghiocel virtual şi vă urăm să vă bucuraţi din plin primăvara care de acum ne dă târcoale în faţa pragului!

Ana-Maria Radu

Taguri: , , , , , , , ,
Categorii: Articole.

2 raspunsuri la Flinstones şi o porţie de pop-corn

  1. Lora a spus:

    “Carnea – una dintre cele mai populare reţete cu carne este “gebratten”, un amestec de carne parţial prăjită, zahăr, frunze de dafin, piper, struguri, smântână, …” – nu exista la trditia evreiasca amestecatul carnii cu lactatele – se imbolnaveste si ficatul si 1data cu el cade si stomacul bolnav de ulcer! ;)

  2. Asterisc a spus:

    Felicitari, o bucatarie inedita, plina de mister, Multumim.

Exprimați-vă opinia

*