De unde vine iepuraşul de Paşte? De la “Easter”!

De unde vine iepuraşul de Paşte? De la “Easter”!


iepuredepastiMai întâi, haideţi să cădem de acord că obiceiul iepuraşului care face cadouri de Paşte este un obicei occidental, o tradiţie a popoarelor germanice care, în vechime, o celebrau în această perioadă pe Eostre, zeiţa fertilităţii, a primăverii şi a lunii.
Se zice că odată, Eostre a găsit în zăpadă o pasăre rănită, pe care, ca să o salveze, a transformat-o în iepuroaică care putea în continuare să… ouă. De atunci, drept mulţumire, pasărea-iepure face în fiecare primăvară ouă, le decorează şi se oferă drept ofrandă zeiţei binefăcătoare.
Iepurele, unul dintre cele mai prolifice animale, a ajuns astfel uşor să fie asociat cu fertilitatea şi cu renaşterea de primăvară… asta cel puţin în viziunea triburilor nordice.
O altă legendă spune că aceeaşi zeiţă anglo-saxonă (Eostre sau Eoster) se juca odată cu copiii şi îi distra cu cântecele şi vrăjile ei. La un moment dat, o pasăre cântătoare a venit în zbor şi i s-a aşezat pe mână, iar Eostre, de dragul copiilor, a transformat-o în joacă în animalul ei preferat: iepurele. Copiii au fost foarte încântaţi de truc, dar apoi ei au observat că bietul animal începuse să tremure de spaimă şi de ciudă că nu mai putea să se apere, să cânte sau să zboare. În zadar au rugat-o pe zeiţă să spargă vraja, pentru că aceasta încălcase una dintre legile „Wiccan”: „fă ce vrei cât timp nu faci pe nimeni să sufere” („as ye harm none, do as ye will”). De aceea, Eostre nu mai poate transforma animalul în pasăre decât la începutul primăverii, când puterile sale se măresc din nou. Atunci, pasărea îşi depune ouăle şi redevenită iepure, pleacă prin lume să le dăruiască copiilor, în semn de mulţumire că odată, demult, o rugaseră pe zeiţă să rupă vraja.

Oul este în multe culturi simbol al renaşterii şi al continuităţii, esenţa perpetuării şi multe civilizaţii străvechi credeau că universul însuşi s-a născut dintr-un ou: oul perfect, oul-sferă, oul dogmatic. Se spune că primul rege din Coreea s-a născut dintr-un ou, că în percepţia egiptenilor, universul era un ou enorm: pământul-albuş, soarele-gălbenuş. Chiar şi vechii budişti din Himalaya îşi construiau templele în această formă şi credeau că lumea este un ou din mai multe straturi, iar pentru aborigeni, lumea nouă, în care trăim, este rezultatul fierberii unui ou găsit pe plajă de un pescar din „lumea veche”.
Roşul oului de Paşte are şi el mai multe explicaţii. În primul rând, el simbolizează sacrificiul, sângele şi suferinţa lui Iisus, iar în al doilea rând, el semnifică viaţa pe care învierea Domnului a dăruit-o omenirii.
Se spune că pietrele cu care a fost bătut Iisus s-au transformat în ouă roşii la atingerea de trupul Său. Se spune că Maica Domului, venită să-şi plângă Fiul, aşezase un coş cu ouă sub cruce. Cu sângele scurs din rănile Domnului, acestea s-au înroşit, iar Iisus a poruncit ca de atunci toţi creştinii să înroşească în fiecare an ouă, în amintirea supremului sacrificiu.
În lumea largă există mai multe obiceiuri care se leagă de ouăle încondeiate. Cel mai cunoscut şi cel mai practicat este ciocnirea lor în dimineaţa de Paşte. Acest gest simbolizează moartea şi învierea şi presupune, în multe regiuni, un „învingător” (cel al cărui ou rămâne intact şi un „învins” (cel cu oul spart). Tradiţia românească însă, prevede o serie de reguli ale acestui ritual:
- loveşte în oul cea mai vârstnică persoană dintre cele 2 sau bărbatul
- oul se ţine cu vârful ascuţit în sus, în mâna dreaptă
- cel care loveşte spune de 3 ori „Hristos a Înviat!”, iar celălalt răspunde „Adevărat a Înviat!”
- înainte de a fi consumate ouăle se pun în apă curată cu care este bine să te speli pe faţă ca să fi sănătos şi îmbujorat, ca un ou
- cojile de ouă roşii se pun în pământul care urmează să fie semănat
Tot de Paşte, în Anglia, există obiceiul ca ţăranii din unele sate să joace „piese de teatru” care au în centru un ou, un hoţ şi un erou care moare şi apoi reînvie.
Tot în Marea Britanie, dar şi în Germania şi unele zone învecinate există tradiţia ca ouăle să fie rostogolite în josul văilor, pe dealuri, ca simbol al pietrelor căzute şi rostogolite de pe mormântul Domnului.
În aceleaşi părţi se ţine, de Paşte, „Dansul oului”, „hop-egg”, adică un fel de concurs în care dansatorii trebuie să danseze printre ouă, fără a le sparge sau crăpa.

Cu dans sau fără, cu Iepuraşi sau numai cu ouă, Paştele vine şi anul acesta să ne lumineze sufletele. Încărcată cu simboluri ancestrale, această sărbătoare creştină are menirea de a readuce speranţa în fiecare an, în fiecare casă, în fiecare om! Bun venit primăvară şi Hristos a Înviat!

Ana-Maria Radu

Taguri: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Categorii: Articole.

2 raspunsuri la Flinstones şi o porţie de pop-corn

  1. Lora a spus:

    “Carnea – una dintre cele mai populare reţete cu carne este “gebratten”, un amestec de carne parţial prăjită, zahăr, frunze de dafin, piper, struguri, smântână, …” – nu exista la trditia evreiasca amestecatul carnii cu lactatele – se imbolnaveste si ficatul si 1data cu el cade si stomacul bolnav de ulcer! ;)

  2. Asterisc a spus:

    Felicitari, o bucatarie inedita, plina de mister, Multumim.

Exprimați-vă opinia

*