Etimologie în bucătărie

Etimologie în bucătărie


suyfyaServiţi o supă? Sau un biscuit? Nimic? Nici măcar un baton de ciocolată virtuală? Bine, atunci haideţi să degustăm puţină etimologie!

Se începe cu supa.

Supa este un aliment pe cât de „simplu”, pe atât de „cuprinzător”, putându-se referi la mai multe tipuri de preparate fierte, cu consistenţă şi compoziţie diferite. Cuvântul care o denumeşte, asemănător în multe limbi latine şi germanice, îşi are originea într-un Ev Mediu gri, când oamenii mâncau bucăţi de pâine pe care îmbibau în tot felul de fierturi din legume sau carne. Aceşti „posmagi” se numeau în franceză „soup” din latinescul „suppa”, care însemna a „înmuia”. Treptat însă, denumirea a fost transferată prin metonimie, denumind zeama care acompania pâinea şi care, treptat, a început să fie consumată goală.

Fără să fie deloc o noutate, reţeta supei se pierde în istorie, având o poveste de 5 milenii şi o mulţime de varietăţi specifice popoarelor de pe întreg pământul. De la borş, la „chowder” şi „minestrone”, de la „won ton” la „gazpacho”, această mâncare a cucerit secolele, restaurantele şi chiar… rafturile supermarketurilor, sub formă „instant” sau conserve.

Vorbitorii, gurmanzii au adaptat-o mereu în bucătărie, dar şi în limbaj, în diverse combinaţii şi proverbe precum „Găina bătrână face supa (zeama) bună” , „C’est dans les vieux pots qu’on fait la bonne soupe” („În oala veche se prepară supa bună”) sau „S’emporter comme une soupe au lait” (adică ceva asemănător zicale româneşti: „A se baga ca musca în lapte”?).

Un biscuit? Adică „copt de 2 ori”: „bis” şi „cuit”, de la „cuire” este un cuvânt şi o reţetă la fel de franţuzească ca multe alte preparate care au cucerit bucătăria universală.

Ei, şi acum nu o să refuzaţi tocmai o ciocolată… pentru că nici exploratorul Hernando Cortez nu a refuzat-o, în 1519, de la capul triburilor aztece, Montezuma.

Ciocolata îşi datorează originile şi denumirea aztecilor de pe pământurile actualului Mexic. Aceştia o numeau „xocolatl”, adică „apă” („atl”) „amară” („xocolli”), în limba nahuatl şi o asociau cu însăşi zeiţa fertilităţii, Xochiquetzal.

Pe scurt, ciocolata are în spate o istorie de 3 milenii în America Latină tropicală, unde arborele de cacao era cultivat şi folosit la prepararea unei băuturi care putea fi apoi aromată cu păstăi de vanilie sau… chili. Abia târziu, după aproape un secol de la colonizare, ciocolata a fost îndulcită cu sfeclă de zahăr şi transformată, la jumătatea secolului al XIX-lea, în „materie solidă”, căreia, la puţin timp, i s-a adăugat lapte.

O ceaşcă de cafea la final.

Dacă vă servim cu o cafea, o să ghiciţi desigur că şi produsul şi denumirea au un puternic iz turcesc: „kahve”. Cuvântul a fost derivat la rândul lui de la arăbescul „qahweh”, care se referea la unul dintre locurile de origine a plantei, Kaffa, din vestul Etiopiei. Tot în arabă cafeaua se numeşte „vin din boabe”, „qahwat al-būnn”, motiv pentru care în Eritrea, de exemplu, băutura încă se mai numeşte „būnn”. Şi apropo, ştiaţi că în ungureşte cafeaua se cheamă şi „supă neagră”?

Drumul cafelei începe pe păşunile Etiopiei, unde un cioban al locului a observat că acele capre care mâncau fructe din tufişurile de cafea erau mult mai sprinţare decât celelalte. Aşa că el a fiert şi pentru sine un pumn de fructe de cafea. Din Etiopia reţeta s-a extins în Egipt şi de aici în Africa, unde boabele de cafea au fost pentru prima dată prăjite. Evul Mediu timpuriu a adus cafeaua în Turcia, iar de aici, datorită Imperiului Otoman, în toată Europa. Trebuie totuşi să menţionăm că primul „popas” a fost în „ţara lui ristretto” , Italia, unde în apropiere de portul Veneţiei, a fost înfiinţată prima cafenea europeană, în prima jumătate a secolului al XVII-lea.

Supă, biscuiţi, ciocolată şi cafea, ingrediente ale vieţii cotidiene de pretutindeni. Reţetele se amestecă între ele şi secolele iscă mereu noi aventuri ale bucătăriei. Tot ce astăzi a căzut în banalitate a purtat odată amprenta ineditului!

Ana-Maria Radu

Taguri: , , , , , , , , , , , , ,
Categorii: Articole.

2 raspunsuri la Flinstones şi o porţie de pop-corn

  1. Lora a spus:

    “Carnea – una dintre cele mai populare reţete cu carne este “gebratten”, un amestec de carne parţial prăjită, zahăr, frunze de dafin, piper, struguri, smântână, …” – nu exista la trditia evreiasca amestecatul carnii cu lactatele – se imbolnaveste si ficatul si 1data cu el cade si stomacul bolnav de ulcer! ;)

  2. Asterisc a spus:

    Felicitari, o bucatarie inedita, plina de mister, Multumim.

Exprimați-vă opinia

*