Paştele: sărbătoarea sărbătorilor

Paştele: sărbătoarea sărbătorilor


crucePaştele este sărbătoarea fundamentală a tuturor creştinilor, sărbătoarea sărbătorilor şi ziua care, în fiecare an, marchează începutul anului ecleziastic.
Probabil v-aţi întrebat de ce data acesteia variază de la an la an şi de ce nu există şi pentru Paşte o sărbătoare „fixă”, aşa cum este cazul Crăciunului, spre exemplu.
Ei bine, trebuie să ştiţi că fixarea datei Paştelui se face având în vedere două evenimente astronomice importante şi anume mişcarea Lunii în jurul Pământului şi echinocţiul de primăvară. Astfel, Paştele coincide întotdeauna cu prima duminică de după prima lună plină de după echinocţiul de primăvară. Această regulă a fost stabilită acum 17 secole, cu ocazia celebrului Conciliu de la Niceea, ţinut din iniţiativa sfântului împărat Constantin cel Mare. Cu această ocazie s-a ţinut primul şi cel mai important sinod ecumenic, care a reunit episcopi din întreaga biserică şi care a stabilit, printre altele, rugăciunea „Crezul”, locul diaconilor la celebrările liturgice, situaţia penitenţilor care cer Euharistia pe patul de moarte, faptul că în zilele de duminică şi în perioada Cincizecimii creştinii nu trebuie să se facă rugăciuni în genunchi, etc.
Anul viitor Paştele va coincide cu data de 4 aprilie, în 2011 vom celebra învierea Domnului în 24 aprilie, în 2012 – în 15 aprilie, în 2013 – în 5 mai, în 2014 – în 20 aprilie, iar în 2015 – în a douăsprezecea zi a lui Prier.
În lumea creştină, Paştele este legat de o serie de simboluri precum „lumina”, „sacrificiul mielului”, „ouăle”, „pâinea”… Toate acestea vorbesc despre sacrificiul făcut de Iisus pentru mântuirea omenirii, despre învierea Lui, despre cea mai mare minune a tuturor timpurilor! Căci Paştele creştin se adresează tuturor naţiunilor, tuturor raselor din fiecare colţ al Pământului. El nu „exclude” precum „Pesah-ul” (15-22 Nisan), care este celebrat doar de iudaici, în amintirea strămoşilor eliberaţi de sub robia faraonului şi începerea exodului în frunte cu Moise.
În orice caz, în multe limbi, denumirea creştină a acestei sărbători derivă de la evreiescul „pesah”, care înseamnă „trecere”; de aici şi termenul englezesc „passover”. Există însă lingvişti care sunt de părere că termenul provine de la verbul grecesc „a suferi”, „páscho” (pers. I, sg.). Această etimologie poate explica şi sintagma „săptămâna patimilor”, adică săptămâna în care ne aducem aminte de suferinţele lui Iisus şi ne pregătim pentru marea sărbătoare. „Săptămâna patimilor” înseamnă zile de post şi prilej de împăcare cu cei din jur şi cu sinele.

Dex: patimă, patimi, s.f.
1. Sentiment puternic şi violent care copleşeşte pe om, întunecându-i adesea dreapta judecată; p. ext. pasiune, iubire excesivă pentru ceva, pornire nestăpânită; suferinţă morală. ♦ Părtinire, parţialitate; duşmănie, ură, viciu, (fam.) boală
Loc. adv. cu patimă = pătimaş.
2. (Înv. şi pop.) Suferinţă fizică, caznă, chin; boală.
(în credinţa creştină) Patimile Mântuitorului: suferinţele îndurate de Iisus Hristos. Săptămâna patimilor = săptămâna dinainte de Paşti; săptămâna mare.

Taguri: , , , , , , , , , , ,
Categorii: Articole.

2 raspunsuri la Flinstones şi o porţie de pop-corn

  1. Lora a spus:

    “Carnea – una dintre cele mai populare reţete cu carne este “gebratten”, un amestec de carne parţial prăjită, zahăr, frunze de dafin, piper, struguri, smântână, …” – nu exista la trditia evreiasca amestecatul carnii cu lactatele – se imbolnaveste si ficatul si 1data cu el cade si stomacul bolnav de ulcer! ;)

  2. Asterisc a spus:

    Felicitari, o bucatarie inedita, plina de mister, Multumim.

Exprimați-vă opinia

*