De la „măcinici” la covrigi şi „pretzel”

De la „măcinici” la covrigi şi „pretzel”


bretzel_7000„În ziua de Măcinici se fac colăcei (…), se bate pământul cu maiul ca să iasă căldura şi să intre gerul (…), se face focul în curte din gunoiul măturat, şi sar peste el cei ai casei de 3 ori, ca să nu aibă vara pureci” ( „Credinţe şi superstiţii româneşti”, Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu, ed. Humanitas, 2000).

Încă din Evul Mediu Timpuriu, covrigii (pâinea) au avut în mai toate culturile un rol ritualic specific şi o încărcătură simbolică deosebită. Semnificaţia ingredientelor, a grâului, a apei, a sării, a formei de nod cu 3 bucle au făcut din acest produs de patiserie un obiect oferit ca ofrandă, ca semn de ospitalitate ori consumat cu ocazia diferitelor sărbători tradiţionale creştine, precum Crăciunul sau „40 de mucenici”. Chiar şi postul şi Paştele erau cândva însoţite de obiceiuri având în centru covrigii.
Dintre semnificaţiile atribuite acestui preparat, amintim ideea că el sugerează Trinitatea Divină, aduce noroc şi uneşte… familii. Cândva covrigul era un simbol al uniunii conjugale, datorită nodului specific, iar astăzi, în Austria şi nu numai, el se numără printre podoabele de pe bradul de Crăciun.
Cea mai veche „ilustraţie” a acestui preparat provine din Alsacia secolului al XII-lea. Este vorba de un mozaic reprezentând familia regală luând parte la un banchet şi servind, pe lângă vin şi alte bucate, „brezel”.
Desigur, urmele omniprezenţilor covrigei pot fi căutate şi mai departe, în secolul al VII-lea d.Hr., când se spune că un călugăr italian a vrut să recompenseze câţiva copii pentru că învăţaseră bine rugăciunile şi versetele din biblie. Aşa că el a luat nişte fâşii de aluat, le-a modelat sub forma a 2 arme încrucişate pe piept, le-a oferit copiilor şi le-a numit „pretiola”, adică „mică recompensă” şi un posibil termen responsabil pentru etimologia germanicului „pretzel” (sau „bretzel”).
În secolul al XVI-lea, pe teritoriul Germaniei de astăzi, exista obiceiul de a consuma covrigi în Vinerea Mare, în ideea că aceştia imitau forma unor mâini împreunate în rugăciune. Tot în Germania, de Anul Nou, copiii poartă covrigi la gât cu credinţa că aceştia le vor aduce noroc.
Ştiaţi că un covrig de mărime medie are 3,5 g şi aproximativ 250 de calorii? Ştiaţi că din punct de vedere al cantităţii produse zilnic, această „gustare” se află pe locul 2 în lume, după cipsuri, dar înaintea pop-cornului?
Şi acum reţeta:

Ingrediente:

850 g făină
350 ml apă
1 gălbenuş
1 lingură ulei
1 linguriţă suc de lămâie
3 linguri zahăr
1 lingură drojdie
1 albuş
1 lingură apă pentru glazură
1 lingură seminţe de susan
1 linguriţă sare grunjoasă
sare, piper

Preparare:

Se amestecă drojdia cu zahăr, 50 g făină şi un vârf de cuţit sare, se lasă la loc cald să dospească 30 de minute, după care se amestecă cu restul de apă, făină cât cuprinde, gălbenuş, ulei şi suc de lămâie. Aluatul se lasă în continuare să crească până îşi dubleză volumul, apoi se frământă 1 minut, se întinde şi se taie fâşii lungi 30 cm. Fiecare astfel de fâşie se modelează sub binecunoscuta formă, intersectând capetele ca să formeze bucle, se aşază pe o tavă unsă la distanţă de 1 cm de ceilalţi covrigi, se unge cu albuş bătut puţin cu apă, se pudrează cu sare grunjoasă sau susan şi se dă la cuptor.
Covrigii se coc în mai puţin de 20 de minute la foc mediu, în funcţie de gradul de rumenire dorit.
Cam atât. Reţeta poate diferi de la casă la casă; eu v-am divulgat doar una, găsită în caietul mamei.
Aşteptăm „recomandări”!

Ana-Maria Radu

Taguri: , , , , , , ,
Categorii: Articole.

2 raspunsuri la Flinstones şi o porţie de pop-corn

  1. Lora a spus:

    “Carnea – una dintre cele mai populare reţete cu carne este “gebratten”, un amestec de carne parţial prăjită, zahăr, frunze de dafin, piper, struguri, smântână, …” – nu exista la trditia evreiasca amestecatul carnii cu lactatele – se imbolnaveste si ficatul si 1data cu el cade si stomacul bolnav de ulcer! ;)

  2. Asterisc a spus:

    Felicitari, o bucatarie inedita, plina de mister, Multumim.

Exprimați-vă opinia

*