Obiceiuri de Sânziene

Obiceiuri de Sânziene


nastereasfioanbotezatorulÎn fiecare an, pe 24 iunie, românii sărbătoresc Sânzienele, în aceeaşi zi cu cea a naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, motiv pentru care cele două s-au contopit într-una singură. De altfel, în unele zone ale ţării sărbătoarea creştină este mai pregnantă, aşa cum este, spre exemplu, în Bucovina, unde are loc Aducerea moaştelor Sfântului Ioan Botezătorul, cu prilejul căreia vin o mulţime de pelerini din judeţele vecine.
Dincolo de acest aspect religios, originea Sânzienelor ar fi într-un cult solar vechi, denumirea însăşi fiind preluată de la zeiţa silvestră Sancta Diana. Aceste sânziene sunt şi plante cu flori de culoare galben-aurie, cu miros plăcut, numite şi „iarba Sfântului Ion”, iar în popor, mai ales în Oltenia, Banat, Transilvania, Maramureş, ele sunt imaginate drept zâne bune, divinităţi solare care coboară pe pământ în noaptea de 23 spre 24 iunie, aducând cu ele o adevărată sărbătoare a recoltei, a bunei-dispoziţii, a miresmelor, toate învăluite într-o aură de poveste.
Şi toate astea amplificate de datinile şi superstiţiile străvechi care încă se păstrează în satele româneşti. Seara de dinainte de Sânziene este deosebită, se aşteaptă o noapte magică, cu minuni de zâne bune care vin în ajutorul oamenilor, însă doar dacă aceştia cred cu adevărat în puterile lor. Astfel, în această seară copii obişnuiesc să strângă flori de sânziene (i se mai spune „drăgaică”), apoi să împodobească porţile caselor, în aşteptarea frumoaselor zâne.
O credinţă destul de răspândită este aceea a ursitului: fetele ce vor să-şi viseze ursitul nu au decât să dea fuga în grădină, să adune câteva flori de drăgaică şi să le pună sub pernă în noaptea de Sânziene, visându-şi astfel ursitul. Se obişnuieşte totodată ca fetele să se spele cu roua dimineţii, strânsă de bătrânele din sat cu nişte cârpe albe care urmau apoi fi stoarse într-un vas, ritual susţinut de un descântec al dragostei, tot de către bătrânele care au strâns roua. Nu numai fetele recurg la astfel de practici ajutătoare, băieţii dornici de însurătoare organizează un fel de şezătoare, cu fetele din sat, aprind făclii şi rostesc versuri specifice prin care îşi mărturisesc dorinţa de a se însura în scurt timp. Adevărate ritualuri de îndrăgostire!
Şi totuşi, sărbătoarea nu se rezumă numai la asta, este mai degrabă o sărbătoare care stă sub semnul credinţei în vremuri mai bune, în bunăstare şi noroc, toate posibile cu ajutorul Sânzienelor. Pentru acaesta femeile culeg plante şi flori cu o seară înainte, pe care le duc la biserică, pentru a fi sfinţite, care, ţinute apoi în case, protejează familia şi poartă noroc. De asemenea, în dimineaţa de Sânziene, înainte de răsăritul soarelui, se culeg frunze de dafin, muşeţel, rozmarin, maghiran sau nalbă şi, învelite într-o bucată de mătase, capătă forţe magice, înlăturând orice rău şi având efect tămăduitor. În satele din Bucovina, Sânzienele vestesc începutul sezonului de seceriş, motiv pentru care oamenii obişnuiau să-şi pună la brâu tulpini de cicoare, pentru a fi sănătoşi şi puternici.
O zi frumoasă, în aşteptarea Sânzienelor!

Mihaela Crăciun

Taguri: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Categorii: Articole.

2 raspunsuri la Flinstones şi o porţie de pop-corn

  1. Lora a spus:

    “Carnea – una dintre cele mai populare reţete cu carne este “gebratten”, un amestec de carne parţial prăjită, zahăr, frunze de dafin, piper, struguri, smântână, …” – nu exista la trditia evreiasca amestecatul carnii cu lactatele – se imbolnaveste si ficatul si 1data cu el cade si stomacul bolnav de ulcer! ;)

  2. Asterisc a spus:

    Felicitari, o bucatarie inedita, plina de mister, Multumim.

Exprimați-vă opinia

*