Sfântul Ilie, sub semnul focului divin

Sfântul Ilie, sub semnul focului divin


sfantul ilie

Sfântul Ilie

De Sfântul Ilie ştim din cărţile bisericeşti, din slujbele de la biserică, din datinile păstrate încă… Este, mai întâi de toate, o figură emblematică pentru creştinism, unul dintre cei mai înverşunaţi apărători ai bunei credinţe în Dumnezeu. Sărbătoarea creştină sărbătorită an de an pe 20 iulie aduce aminte de ridicarea la cer a Sfântului Ilie, zis Tesviteanul (de la cetatea Tesve, unde locuia acesta).
Născut în Israel, pe vremea regelui Ahab, Sfântul Prooroc Ilie se dovedeşte a fi încă de pe atunci însemnat, astfel: la naşterea sa, tatăl său ar fi văzut oameni îmbrăcaţi în alb care îi înveleau pruncul în scutece de foc, urmând ca apoi să-i dea să mănânce o flacără de foc. În legătură cu ultima precizare, s-au făcut o serie de legături în ce priveşte sursa de nestrămutată credinţă şi iubire de Dumnezeu, flacăra fiind „responsabila”.
Se spune că, ducând o viaţă de post şi rugăciune, mereu în slujba Domnului, observă cu uşurinţă desfrâul şi lipsa de credinţă a poporului condus de Ahab (influenţat de soţia sa, Isabel) şi, încercând să-l aducă pe rege pe calea cea dreaptă, nu numai că nu este luat în seamă, dar este şi ameninţat. Invocarea Divinităţii şi prevestirea unei lungi perioade de secetă (trei ani jumătate) pentru poporul Israelului, la asta recurge Proorocul Ilie, în încercarea de a oferi tuturor dovada existenţei lui Dumnezeu şi puterea acestuia, la care s-a adăugat apoi, după această perioadă de secetă şi foamete, invocarea divinităţii pentru arderea unei jertfe aduse acestuia: Ilie închină o jertfă lui Dumnezeu iar, prin rugăciune, primeşte foc de Dumnezeu. O ploaie binecuvântată este semnul sfârşitului secetei şi poporul se închină, în sfârşit, lui Dumnezeu.
Practic, existenţa Sfântului Ilie a însemnat truda arzătoare de a întoarce poporul din care făcea parte la dreapta credinţă, focul divin primit la naştere călăuzindu-l toată viaţă, inclusiv în momentul în care este ridicat la cer. A fost şi rămâne simbolul iubirii de Dumnezeu, al focului credinţei şi al răspândirii acesteia în sufletul fiecărui om.

Mihaela Crăciun

Taguri: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Categorii: Articole.

2 raspunsuri la Flinstones şi o porţie de pop-corn

  1. Lora a spus:

    “Carnea – una dintre cele mai populare reţete cu carne este “gebratten”, un amestec de carne parţial prăjită, zahăr, frunze de dafin, piper, struguri, smântână, …” – nu exista la trditia evreiasca amestecatul carnii cu lactatele – se imbolnaveste si ficatul si 1data cu el cade si stomacul bolnav de ulcer! ;)

  2. Asterisc a spus:

    Felicitari, o bucatarie inedita, plina de mister, Multumim.

Exprimați-vă opinia

*