Oraşul celor o mie de minarete

Oraşul celor o mie de minarete


cairoEgiptul a fost în antichitate ţara aurului – esenţa nemuririi, a divinului, printre care strălucesc imaginile zeilor. Până la apariţia creştinismului şi islamului, egiptenii antici se bazau pe o serie de credinţe şi mituri religioase, neavând o identitate naţională, ci fiind mai degrabă „conduşi” de zei şi practici religioase aparte.
Şi cine nu a auzit de zeul Ra, chintesenţa tuturor zeilor, personificare a Soarelui, cel mai puternic şi mai venerat între zei, reprezentat de regulă prin imaginea unui om cu cap de şoim, deasupra căruia poartă un disc solar, înconjurat la rândul lui de trupul „zeiţei-cobră”, sugerând astfel puterea zeului de a provoca moarte instantanee. Locul de cult pentru venerarea acestuia era Heliopolis („oraşul-soare”, în greceşte), Cairo de astăzi. Despre aceşti zei, se credea, de asemenea, că puteau lua forma unui animal cum ar fi taurul, pisica, scorpionul, vaca, tocmai de aceea aceste animale aveau aprape aceeaşi însemnătate ca şi zeii, de multe ori fiind construite temple în cinstea lor. Şi dacă se întâmpla ca unul dintre aceste animale să moară, egiptenii, în semn de doliu, îşi barbiereau sprâncenele.
Cairo, în arabă însemnând „cea triumfătoare”, capitala Egiptului, cel mai mare oraş din Africa, având o populaţie de peste 17 milioane de locuitori, este oraşul în care coexistă trecutul fermecător al piramidelor şi faraonilor cu prezentul clădirilor moderne. Numit „oraşul celor o mie de minarete”, datorită numărului mare de moschei, este în primul rând un oraş islamic, nu se poate vorbi despre acesta în afara religiei. În centrul oraşului se află Muzeul egiptean, cu cele mai impresionante antichităţi egiptene, printre care mormântul lui Tutankamon, descoperit în Valea Morţilor.
După plimbări pe aglomeratele străzi ale oraşului, presărate cu tarabe de tot felul în care negustorii, pricepuţi în ale negocierii, încearcă să-ţi vândă marfa, e imposibil să nu apară curiozitatea de a păşi spre drumul piramidelor, al Sfinxului, simboluri antice ale Egiptului. Şi odată ajunşi acolo, timpul îşi pierde contururile, ca şi cum cei 4000 mii de ani trecuţi de la înfiinţarea acestor uriaşe piramide se adună într-un vârtej al mirajelor şi te învăluie cu totul, te fac să uiţi de prezent şi-ţi răpesc gândurile, îndreptate acum spre zei şi zeiţe, spre Cleopatra şi Nefertiti, spre o lume a credinţei vieţii de apoi, plină de mister.
Dincolo de aceste minunăţii antice impunătoare, un loc deosebit pentru iubitorii de scufundări este staţiunea Hurghada, la 450 km distanţă de Cairo, pe ţărmul Mării Roşii. O altă staţiune nu mai puţin cunoscută este Sharm el Sheikh, în centrul căreia se află plaja Naam Bay care abundă de hoteluri de lux, cafenele şi localuri de noapte, drept pentru care a fost numită deseori „Las Vegasul egiptean”. Surf, parapantă, plimbări cu cămile, pescuit, terenuri de golf sunt cu siguranţă atracţii pentru turişti din toată lumea, care tânjesc după o oază de exotism.

Taguri: , , , , , , , ,
Categorii: Articole.

2 raspunsuri la Flinstones şi o porţie de pop-corn

  1. Lora a spus:

    “Carnea – una dintre cele mai populare reţete cu carne este “gebratten”, un amestec de carne parţial prăjită, zahăr, frunze de dafin, piper, struguri, smântână, …” – nu exista la trditia evreiasca amestecatul carnii cu lactatele – se imbolnaveste si ficatul si 1data cu el cade si stomacul bolnav de ulcer! ;)

  2. Asterisc a spus:

    Felicitari, o bucatarie inedita, plina de mister, Multumim.

Exprimați-vă opinia

*