Piramidele din marginea metropolei Cairo (2)

Piramidele din marginea metropolei Cairo (2)


Cel mai mare oraş al Africii are populaţia României

Cairo, cu toate misterele antice şi istoria ascunsă în inima celei mai mari capitale din continentul Africa, este excursia la care pornim chiar din a doua zi a sejurului. Plecarea este la ora 1.15, ne luăm pachete cu mâncare şi câte o haină cu mâneci lungi pentru că pornim noaptea şi ne vom întoarce seara, când temperatura este de circa 16 grade. Excursiile pe care le va face grupul nostru în cele şapte zile de Egipt au la dispoziţie un singur autocar, care asigură apă îmbuteliată şi aer condiţionat. În circa 25 de minute ajungem în El Gouna, unde se formează coloana militară şi de unde suntem însoţiţi de poliţie, o regulă care nu se încalcă, de 15 ani încoace.
Privim mare parte din Cairo sau Al Qăhira (victoriosul) pe ferestrele autobuzului. Cel mai mare oraş al Africii ne impresionează pe toţi, prin aglomerarea de contraste. Clădiri moderne, ultrafinisate sau case mici, construite în stil specific arab, cetăţi, edificii, de o parte şi de alta a fluviului Nil, influenţe occidentale, dar în mare parte, cele istorice, vechi, dau un aspect aglomerat oraşului. Însă numeroasele civilizaţii egiptene, prezente aici de mai bine de 6000 de ani îşi spun cuvântul, în arhitectura oraşului de pe Nil, care ocupă mai bine de 453 kilometri pătraţi. Roxana Ghidul nostru ne povesteşte despre Cetăţile Heliopolis (oraşul soarelui), cetatea romană Babilon, ce datează din perioada 340, după Ch., care nu are nicio legătură cu Babilonul mesopotamian sau despre oraşul Memphis, situat la Sud de Cairo, oraş ce a fost capitala Egiptului Antic. „Numeroase dinastii au condus ţara, de-a lungul istoriei, însă cea care s-a remarcat a fost cea a fatimizilor, descendenţi din Fatima, fiica lui Mohamed, când au fost create locaşuri sfinte, moschei sau şcoli.” Oraşul se întinde şi în zona deşertică, acolo unde se construieşte un cartier nou, care poatră denumirea „Cairo Nou”. Din cauză că atunci când au fost proiectate şoselele s-a crezut că în capitală nu vor exista mai mult de un milion de maşini, acestea se înghesuie acum şi aglomerează circulaţia în timpul săptămânii, pentru că la ora actuală există peste cinci milioane de maşini în Cairo. Ne îndreptăm spre centrul oraşului comercial, care se numeşte Tahrir. Un loc ce cuprinde numeroase atracţii turistice, precum Muzeul de Egiptologie sau Moscheea Modernă „Umar Makram”.

Egiptologie conservată

Ar fi atât de multe de vizitat, doar în Cairo, încât nu cred că ne-ar ajunge câteva zile, pentru a pătrunde în câteva dintre tainele istoriei acestei ţări. Însă ne oprim la Muzeul de Egiptologie, locul din care putem afla mai multe informaţii despre Egiptul antic, în care putem vizita tezaurul faraonului Tutankamon, precum şi, opţional, sala mumiilor, unde se află conservate incredibil de bine mumiile câtorva dintre regii egipteni. La intrare sunt şiruri lungi de vizitatori, turişti din toate ţările sau copii egipteni, veniţi în grupuri organizate de şcolile la care învaţă. Mă uit la copii, sunt frumoşi cu toţii şi la fetele de liceu, care iscodesc cu privirea turiştii. Poartă eşarfe legate în mod tradiţional şi rochii sau fuste lungi. Insist să le privesc straiele, dar şi chipurile, dintr-o curiozitate nativă. Unele îmi zâmbesc, iar eu le răspund. Aparatura foto şi cea video este preluată la poartă, iar interiorul ne oferă fragmente uriaşe realizate în piatră sau lemn, o impresionantă colecţie de antichităţi egiptene: mumiile faraonilor Ramses II si III sau cea a faraonului Seti I. Se pot vizita, de altfel, şi artefactele descoperite în mormântul lui Tutankhamon precum şi valoroase lucrări de artă antică egipteană. Dincolo de obiectele de cult, statuete cu reprezentări ale regilor sau ale zeităţilor antice ori celebrele papirusuri, sălile prezintă impresionante obiecte de mobilier antic, morminte sau chiar organe ale regilor, perfect conservate, de mii de ani. Mă apropii de vitrinele cu reprezentări ale animalelor, unde întâlnesc grupuri de copii egipteni, ce mă întreabă în limba engleză care e numele meu. Le răspund şi spre surprinderea lor tot curiozitatea mă îndeamnă să le întind mâna şi să-i întreb care le este numele: Ahmed, Mahmud, Ali şi alte nume, pe care nu le înţeleg. Vizitez sala mumiilor şi caut ieşirea, fiindcă se apropie ora întâlnirii cu grupul, de care mă pierdusem, când din dreapta, din spate şi aproape din toate părţile îmi aud numele strigat. Cine ar putea să mă cunoască aici, mă întreb şi dau cu ochii de copiii egipteni, cei sociabili şi zâmbitori, de la care îmi iau rămas bun şi merg cu amintirea zâmbetelor lor, mai departe.

Platoul Giza al piramidelor

Ştiam că Piramidele sunt în apropierea oraşului Cairo, dar nu bănuiam că ele se observă chiar din oraş, fiind situate pe platoul Giza, iar şoseaua, cu acelaşi nume, ne conduce direct la una dintre cele şapte minuni ale lumii, conservată şi azi, piramida lui Keops. Culoarea de un bej deschis al pietrei, luminată de soarele dimineţii, pe fondul imensităţii cerului senin dă piramidelor aspectul unor reprezentări virtuale, aproape că nu-ţi vine să crezi că vei ajunge să atingi blocurile de piatră şi vei călca nisipul dintre aceste minuni arhitectonice, pe care din orice unghi le-ai privi, ştii că ele au formă de piramidă, însă geometric arată de ori unde le-ai privi, triunghiulare. Trecem, destul de aproape de piramidele de la care nu ne putem lua ochii, trecem şi pe lângă sfinx, urcăm şi oprim cu autobuzul la panorama platoului, locul din care piramidele se văd a fi aranjate în linie. Locaţia preferată a turiştilor, în care fiecare îşi face fotografii cu piramidele în fundal, folosindu-se de obişnuitele trucuri de iluzie optică, ţinându-le în palme, sprijinindu-se pe ele, etc. Suntem avertizaţi de ghidul nostru să nu facem fotografii cu beduinii, care ne percep bacşişuri foarte mari, pentru câte o fotografie sau pentru mici servicii, pe care ei se oferă cu insistenţă să ţi le facă. Nici nu ne apropiem bine de locul cu pricina şi ei se şi apropie, fie călărind cămile, fie oferindu-ţi spre vânzare suveniruri, fie doar însoţindu-te, pentru a-ţi fi model, la fotografiile cu panorama celor trei minuni ale arhitecturii antice. Comercianţi cu mărfuri tradiţionale, nu doar că îşi expun piramidele miniaturale, eşarfele, sculpturile din lemn, piatră sau ghips, micii sfincşi, papiruşii sau mărgelele, ci marea majoritate vin chiar după tine, cu marfa pe umeri, insistând şi însoţindu-te o bună bucată de drum, chiar şi dacă le refuzi marfa. Ne îmbarcăm în autobuz şi coborâm undeva între piramida lui Kephren şi cea a lui Keops. Privesc aceste minuni şi nu îmi vine să cred că sunt morminte ale faraonilor, iar Keops, cel care a ridicat cea mai mare construcţie piramidală, la Giza, cu înălţimea 146 de metri şi 15 centimetri, cu vârful din care lipsesc 11 metri, a fost considerat un rege tiran, nemilos, care a dat o mare importanţă cultului funerar. Keprhen şi Mikerinos au ridicat celelalte piramide, în care, pe pereţii interiori nu există niciun fel de reprezentare. Înainte să intrăm ghidul nostru ne avertizează de faptul că cei care au probleme de sănătate, operaţii recente, probleme de astm, cu coloana, inima sau claustrofobie, nu au voie să intre in piramida lui Kephren, al cărei culoar este nu doar îngust, ci şi foarte mic, ca înălţime. În unele zone, mai mic chiar de 1.5 metri. Îmi iau inima în dinţi, sucul cu pai în buzunar şi intru la piramidă. Mai precis, cobor. Mi se blochează telefonul, aşadar, nu mai am nicio sursă de contact cu timpul. Îmi las nelipsitul aparat foto la autocar şi intru. Poziţia de coborât este cea aplecată. În unele zone, simt că acest culoar de pătrundere în interiorul piramidei se micşorează. Apoi urc, printr-un culoar asemănător cu primul şi la fel de înalt. Mă apropii de săliţa cu mormântul, care nu are nimic impresionant şi ameţesc. Îmi dau seama că nu-mi pot permite să mi se facă rău. O viaţă întreagă am dorit să ajung aici, iar astă vară, sub piramida de fier a unui pisc de munte din Elveţia, îmi pusesem dorinţa să ajung la cele adevărate, din Egipt. Aşa că, nici nu s-a terminat anul şi mă aflu aici, îmi amintesc. Observ un bărbat care coboară şi el, ameţit, chiar mai tare decât mine. În grup, se mai plânge cineva că ameţeşte. Beau sucul cu pai şi parcă îmi revin. Este ca o apă vie. Ne încurajăm unii pe alţii. Facem glume şi ieşim, de data aceasta invers, coborâre şi urcare. Se vede capătul luminos al ieşirii. Ne revenim cu toţii, dar ne dăm seama că suntem uzi şi că în piramidă fusese o temperatură extrem de ridicată. Ajunsă acasă, am studiat intrarea în piramida lui Kephren şi am realizat că această cameră, în care ameţiserăm aproape toţi cei care am intrat, era perpendiculară cu axa vârfului piramidei, rămas intact, aşadar, înăuntru nu simţisem altceva, decât efectul de piramidă, moment în care m-am gândit la Egipt şi la pierderea noţiunii timpului, în interiorul piramidelor. La apa vie a Egiptului, la dorinţe împlinite, la piramide şi la apropierea de zei.

imagine si text – Adina Ungur

Taguri: , , , , , , , ,
Categorii: Articole.

2 raspunsuri la Flinstones şi o porţie de pop-corn

  1. Lora a spus:

    “Carnea – una dintre cele mai populare reţete cu carne este “gebratten”, un amestec de carne parţial prăjită, zahăr, frunze de dafin, piper, struguri, smântână, …” – nu exista la trditia evreiasca amestecatul carnii cu lactatele – se imbolnaveste si ficatul si 1data cu el cade si stomacul bolnav de ulcer! ;)

  2. Asterisc a spus:

    Felicitari, o bucatarie inedita, plina de mister, Multumim.

Exprimați-vă opinia

*