Araucan la grătar, din Patagonia

Araucan la grătar, din Patagonia


20 iunie – În Argentina este Ziua Steagului Național. Steagul Argentinei este compus din trei dungi orizontale, două albastre, una albă, la mijloc, unde se mai află 32 de irizaţii aurii ce împrejmuiesc un chip uman, steag creat de generalul Manuel Belgrano. Interpretarea poetică face referire la culoarea cerului senin, ca sursă de inspiraţie, pe de altă parte, istoricii declamă: albastrul şi albul erau din emblema familiei regale a Spaniei. Emblema steagului este recunoscută ca Soare de Mai, reprezentare a zeului soarelui incaş Inti, o replică a primei monede bătute, aprobate în 1813, făcând referire la Revoluţia din Mai, care a marcat începutul independenţei faţă de Spania.

Ingrediente:

1 kg carne de porc
1 kg carne de miel
20 cârnați
2 pui, tranșați
2 verze, umplute cu brânză și pere
2 kg cartofi
1 kg morcovi
1 kg ceapă decojită
20 bucăți de pește, fără solzi
10 mere

Necesarul de unelte:

Acest preparat se pregătește în aer liber, vom avea nevoie de un hârleț sau lopată, se va săpa o groapă de 1m x 1m x 1.5 m adâncime, câțiva bolovani, câteva cârpe curate, frunze mari, din belșug, spălate în prealabil, pentru a acoperi pietrele și mâncarea și materiale pentru a menține căldura 1 oră.

Preparare:

Se face un foc la suprafață, lângă groapă, unde se împing bolovanii (sau pietre mai mari), trebuie să se încălzească tare, să aibă o temperatură ridicată. Bolovanii se aruncă în groapă, cu lopata, se face un pat de pietre mari încinse. Se așterne un strat gros de frunze mari, curățate în prealabil, pentru a proteja mâncarea de bolovani.
Se pun ingredientele, mai întâi cartofii întregi, decojiți, apoi morcovii, verzele, apoi cărnurile, se așază frumos în straturi. Nu se fac foarte multe straturi, 2-3 sunt suficiente, pentru a fi pătrunse de căldura pietrelor. La sfârșit se adaugă încă un strat din frunze mari, curățate, se acoperă în întregime. Se așterne un strat din cârpe groase, curate, să nu rămână niciun loc liber.
Groapa, cu mâncarea în ea, se acoperă cu pământ, se presează cu piciorul, dar nu tare. Se așteaptă 1 oră, după ceas. Nu intervine riscul arderii ingredientelor pentru ca pietrele se răcesc.

Taguri: , , , , , , , , , , , ,
Categorii: Bucătăria argentiniană, Carne de miel, Carne de pasăre, Carne de porc, Peşte, Reţeta zilei.

3 raspunsuri la Chiftele de soia, de post

  1. Efrain a spus:

    Haha, deci nu doar mie mi se pare ca Mencinicopschi se fatzaie cat e ziua de mare prin presa )) ma ietrnb cand are omul asta timp sa faca toate cercetarile pe care isi bazeaza afirmatiile. Parerea mea este ca nu face cercetari prin urmare ori ne serveste drept calde niste informatii reci de cand era el flacau, ori le citeste pe net ca noi toti )

  2. Smith a spus:

    cam ai dreptate.Totusi nu se vad caniii vagabonzi (exista ecarisaj ?). Sunt unii care ar vrea ca Bucurestii sa arate patriarhal chiar medieval , adica fara canalizare, cu buda in fundul curtii plina de corcodusi si carciumarese, prafuit ori plin de noroaie si cu lumina de la lampa. Nu cred ca ar si vrea sa locuiasca intr-un asemenea Rai . Excelent blog.

  3. aspida a spus:

    din ce sa fie oala? din cauciuc? sau din lemn de palmier? sau din sirma?

Exprimați-vă opinia

*