Tradiţii bulgăreşti

Tradiţii bulgăreşti


800px-Bulgaria_stub_svg
Ştiţi ce înseamnă „martenitsa”? Ei bine, da, şi vecinii noştri poartă mărţişor din 1 până în 22 martie, sau până în ziua în care văd prima barză, prima rândunică sau primul pom înflorit. Martenitsa este putător de noroc, iar despărţirea de acest obiect presupune diferite ritualuri care diferă de la regiune la regiune. Unii, după ce nu îl mai „folosesc”, îşi leagă mărţişorul de creanga unui pom fructifer, transferându-i astfel acestuia norocul şi prosperitatea. Alţii îl ascund sub o stâncă şi spun că insecta care îl va găsi îi va binecuvânta cu sănătate, prosperitate, etc.
Se pare că tradiţia mărţişorului a fost începută în secolul al VII-lea, în vremea lui Asparuh, întemeietorul statului bulgar. Acesta trimisese fraţilor său un şoim de al cărui picior era legată o aţă albă (în semn că îi va ajuta să evadeze din mâinile duşmanului). Dar şoimul s-a întors cu aţa pătată în roşu, de sângele unuia dintre ei, Boian. Asparuh şi-a dat astfel seama că acesta murise şi a ordonat ca de atunci toţi soldaţii să poarte un fir alb şi unul roşu.
Şi dacă tot veni vorba de asemănări între vecini, aflaţi că şi bulgarii au Dochia lor, numai că o numesc Marta. Baba Marta este, în fapt, personalizarea primăverii, aşa cum este ea, capricioasă, cu zile bune şi rele. Se zice că ea nu trece decât pe la casele îngrijite, aşa că venirea ei este un bun prilej pentru curăţenia de primăvară. Marta vine în ultima zi din februarie şi, la sate, este întâmpinată de focuri mari şi strigăte: „Baba Marta, azi te încălzesc eu, mâine tu să măcinată încălzeşti pe mine!”.
Bulgaria înseamnă şi trandafiri, este locul în care, în secolul al IX-lea, fraţii Chiril şi Metodiu au pus bazele alfabetului chirilic, fiind totodată patria mascaţilor „sourvakari” de Crăciun şi a multor festivaluri care îmbină tradiţii străvechi, tracice, cu cele ortodoxe, creştine.
Ladouvane” este numai un exemplu. Acest obicei se ţine în ziua dinaintea Anului Nou, a zilei de Sfântul Gheorghe sau de Sfântul Lazăr, înseamnă „cântecul inelelor” şi presupune un ritual pe care îl execută fetele dornice de măritat. Dimineaţa, acestea îşi pun inelele într-o căldare cu apă proaspătă, împreună cu un buchet de ovăz şi alte plante cu încărcătură simbolică: iederă, busuioc, etc. Căldarea se lasă peste noapte sub cerul liber, ca să o vadă stelele, iar fetele dansează în jurul ei cântând descântece.
Trifon Zarezan este la rândul său o tradiţie locală, un festival antic al viticultorilor. Se ţine la data de 14 februarie a fiecărui an şi are menirea de a aduce binecuvântare viilor, care, în acest scop, sunt stropite cu vin şi curăţate.

Taguri: , , , , , , , , ,
Categorii: Articole, Bucătăria popoarelor.

2 raspunsuri la Flinstones şi o porţie de pop-corn

  1. Lora a spus:

    “Carnea – una dintre cele mai populare reţete cu carne este “gebratten”, un amestec de carne parţial prăjită, zahăr, frunze de dafin, piper, struguri, smântână, …” – nu exista la trditia evreiasca amestecatul carnii cu lactatele – se imbolnaveste si ficatul si 1data cu el cade si stomacul bolnav de ulcer! ;)

  2. Asterisc a spus:

    Felicitari, o bucatarie inedita, plina de mister, Multumim.

Exprimați-vă opinia

*