Bucătăria românească sau bucătăria plugarilor

Bucătăria românească sau bucătăria plugarilor


Nu voi încerca aici să denigrez zestrea gastronomiei românești, nici nu intenționez să demonstrez apartenența diferitelor feluri de mâncare, așa-zisă românească, altor popoare și culturi cu care am intrat în contact de-a lungul timpului, nu! Dorința mea este să stârnesc curiozitatea gurmanzilor și nu numai pentru bucătăria internațională și de a-i face să conștientizeze beneficiile unor culturi gastronomice la fel de gustoase, dar adaptate la activitățile noastre zilnice.

Dacă până nu demult un procent ridicat din populația țării noastre lucra în agricultură, iar bucătăria și modul de hrană erau adaptate justificat acestor activități fizice grele, acum îndeletnicirile noastre cotidiene nu mai presupun atât de mult efort fizic – până la extenuare – hrana nemaifiind adaptată pe măsura efortului ridicat.

Nu cred să ne fi scăpat din vedere acest aspect, suntem doar ignoranți, iar formatorii noștri de opinie în ale gastronomiei nu pot pricepe că este absolut necesar sa regândim modul nostru de a ne hrani. Urmăresc multe bloguri gastronomice, vizitez multe restaurante și îmi dau seama că Radu Anton-Roman a pus o amprentă grea asupra gândirii multor oameni. Ce nu știm noi este faptul că acesta era profesor de etnografie și demersul lui era de a studia și imortaliza gastronomia românească, la ea acasă, și de a lasa o zestre culturală românilor. Văd zilnic posesori de bloguri culinare care încearcă să povestească în același fel ca și maestrul despre tot soiul de rețete, folosind regionalisme și arhaisme, dar care scapă din vedere faptul că Radu Anton-Roman nu era un bucătar care își povestea frumos rețetele gătite de mama și bunica lui ci un excepțional profesor de etnografie.

Citesc pe bloguri și în meniurile multor restaurante adevărate imnuri de slavă aduse unor feluri de mâncare românești ca și fasolea cu ciolan, sarmale, tocănuri și friptane, care mai de care mai nesănătoase, și îmi dau seama că cel mai important lucru care ne lipsește nu este imaginația cât cultura noastră gastronomică.

Intrebând un doctor specialist în nutriție ce este de făcut pentru ca oamenii să conștientizeze că modul lor de a se alimenta este greșit, neajustat nevoilor organismului, acesta mi-a facut un calcul foarte simplu raportat la o porție sănătoasă de fasole cu ciolan, din care reieșea că ar trebui să merg pe jos vreo 9-10 ore sau să alerg vreo 6-7 ore sau să urc scări 3-4 ore, vă spun toate astea în speranța de a ne trezi și de a ne reorienta către alte bucătării, mai puțin plugărești.

Semnalul de alarmă pe care vreau să-l trag este pentru faptul că suntem pe locul 4 în lume la mortalitatea cauzată de bolile cardio-vasculare după Rusia, Ungaria și Bulgaria, Grecia fiind pe ultimul loc în acest top. Gândiți-vă doar la faptul că speranța de viață în Grecia este cu 10 ani mai mare decât în România.

În consecință, dacă am reușit să vă captez atenția cu acest manifest, ar trebui să adoptăm un mod de alimentație mai prietenos cu inima noastră, mai echilibrat, iar bucătăria românească, bucătăria plugarilor care trudeau odinioară, să rămână doar o pagină în istoria noastră culinară, să ne aducem aminte de ea doar de sărbători și atunci când ne este dor de originile noastre, să ne transformăm firesc din mâncăi în gurmanzi.

Taguri: , , , , , , , , , , , , ,
Categorii: Articole.

2 raspunsuri la Flinstones şi o porţie de pop-corn

  1. Lora a spus:

    “Carnea – una dintre cele mai populare reţete cu carne este “gebratten”, un amestec de carne parţial prăjită, zahăr, frunze de dafin, piper, struguri, smântână, …” – nu exista la trditia evreiasca amestecatul carnii cu lactatele – se imbolnaveste si ficatul si 1data cu el cade si stomacul bolnav de ulcer! ;)

  2. Asterisc a spus:

    Felicitari, o bucatarie inedita, plina de mister, Multumim.

Exprimați-vă opinia

*