Sarea în bucate

Sarea în bucate


sareCu toţii cunoaştem obiceiul de a întâmpina oaspeţii cu „pâine şi sare”, toată lumea a auzit sau s-a referit măcar o dată în viaţă la povestea cu fata împăratului care îşi iubea tatăl precum „sarea-n bucate”. Pe de altă parte, la fel de populare sunt sintagmele „ca sarea în ochi” sau „a pune cuiva sare pe coadă”. Concluzia? Sarea este o substanţă mult mai complexă decât ne-am fi aşteptat, iar acestea sunt doar câteva manifestări ale limbajului care arată importanţa şi conotaţia a ceea ce ştiinţa a rezumat în 4 litere: NaCl.
Cu siguranţă cel mai vechi condiment din câte se cunosc, sarea a însoţit omul pe tot parcursul evoluţiei sale, făcând parte din ritualurile cele mai importante din viaţa lui. Ajunge să amintim obiceiul de a primi nuntaşii cu colac şi sare, de obiceiul ca mireasa să poarte în ziua nunţii un săculeţ cu sare, usturoi şi un ou, ajunge să ne amintim de obiceiul de a izgoni grindina cu un pumn de sare aruncat din prag spre cer.
Se pare că în conştiinţa populară această substanţă este înzestrată cu o serie de calităţi magice responsabile cu protecţia animalelor, a noului-născut, a femeii, etc.
Sarea apără de deochi, de vrăji, sarea purifică.
Din vremuri străvechi există obiceiul de „a te cântări cu sare” în acelaşi scop de a fi protejat de duhuri rele: copilul se cântăreşte cu sare imediat după ce a fost născut, membrii familiei se cântăresc cu sare atunci când au un mort în casă.
Prezentă întotdeauna în cele mai intime momente ale existenţei, sarea stă adesea în casă, pe sobă, ca „drob de sare” (în „Povestea vorbei” de Ion Creangă), atunci când „mama v-aduce vouă/ drob de sare în spinare” („Capra cu trei iezi”).
„De durerea capului”, „de dinţi şi de măsele”, „de deochi”, omniprezentul aliment intră adesea în compoziţia diferitelor cataplasme: „Să moi o rantie cu oţet tare şi cu sare, un hrean şi s-o legi la cap cã se va trage durerea”.

De la conservarea alimentelor, la băile sărate prezente în multe regiuni din ţară, de la produs de schimb în Evul Mediu la instrument al vraciului, NaCl, poposeşte adesea pe micile ecrane şi în reviste, însoţită de avertismente. Ştiţi, povestea cu „excesul dăunează”.
Şi într-adevăr, specialiştii susţin că, folosit în cantităţi mari, acest compus poate afecta buna funcţionare a rinichilor, a inimii şi a ficatului. Tot ei ne recomandă să nu depăşim 6 g sare pe zi, cu tot cu cea conţinută de pâine, biscuiţi şi alte alimente „nesărate”. Pentru a nu vă periclita tensiunea şi pentru a nu vă confrunta cu probleme cardiovasculare, încercaţi să renunţaţi la „condimente minune” precum cele gen la plic, care conţin 2/3 sare, uitaţi de sosuri şi supe instant.
Adică fiţi echilibraţi! Acesta este secretul tuturor reţetelor, chiar şi al dietelor de slăbit. Sarea este necesară în orice meniu, dar dumneavoastră alegeţi între o sănătate „ca sare-n ochi” sau una… „sarea-n bucate”.

Ana-Maria Radu

Taguri: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
Categorii: Diete/Sănătate.

1 raspuns la Fructul de aur – koum quat

  1. Paulina a spus:

    pfui, nu-i chiar asa. mai mor si oameni pcfeert sanatosi. marea problema cu gripa asta e ca nu prea se stie exact ce e cu ea si cum ataca. mor mai mult tinerii (de obicei de gripa mor batranii), la unii oameni se manifesta foarte lejer, la altii e extrem de agresiva etc. deci marea problema e ca nu prea se stiu multe. altfel, imi inchipui ca o fi mare tambalau la tv. dar nici chiar de ignorat nu-i. (eu invat treburile astea de la nemti, aici nu-i nici o isterie, dar oamenii sunt un pic ingrijorati. mai ales ca a murit si o femeie de 40 si ceva de ani care nu avea nici o alta boala )

Exprimați-vă opinia

*